Un indulcitor de pe un produs din România este o substanță autorizată care dă gust dulce. Apare în lista de ingrediente, adesea ca număr E. Nu se adună în rândul „din care zaharuri”. EFSA evaluează îndulcitorii autorizați în UE. Articolul nu alege „cel mai sigur” și nu recomandă doze.
De ce un produs dulce poate avea zaharuri 0,0 g?
Pentru că rândul de zaharuri însumează mono- și dizaharidele — glucoză, fructoză, zaharoză, lactoză. Reg. 1169/2011 definește această declarație de tabel. Aspartamul, sucraloza, acesulfamul K, steviol-glicozidele sau eritritolul nu se adună acolo ca zaharuri, chiar dacă gustul e dulce.
De aceea un iaurt etichetat fără zaharuri poate avea gust dulce și 0,0 g zaharuri per 100 g. Dulcele perceput și cifra legală sunt obiecte diferite. Rândul de zaharuri și pragul OMS stau la zaharuri pe etichetă. Aici obiectul este doar substanța din listă.
Pe raftul românesc, o băutură „zero” și un nectar de fructe ilustrează decalajul. Prima are zaharuri 0 în tabel și îndulcitori în listă. Al doilea umple rândul de zaharuri, uneori și cu zahăr adăugat. Se citesc ambele locuri, nu doar fața.
Cum recunoști un îndulcitor în lista de ingrediente?
Cauți denumirea chimică sau numărul E, în lista de ingrediente, nu în tabelul de kcal. Exemple de lectură, nu o ierarhie: E950 acesulfam K, E951 aspartam, E955 sucraloză, E960 steviol-glicozide, E420 sorbitol, E968 eritritol. Reg. (CE) 1333/2008 este cadrul aditivilor, inclusiv al îndulcitorilor.
„Îndulcitori naturali” de pe față nu este o categorie legală unică. Steviol-glicozidele au tot număr E. Sucraloza este tot o substanță autorizată. Autorizarea arată evaluare, nu un îndemn de consum. Articolul nu ierarhizează „natural versus artificial”.
Un produs poate combina două îndulcitori. Lista le arată pe amândouă. Tabelul rămâne gol la zaharuri dacă nu există și mono- sau dizaharide. Aceeași logică se aplică la gume, iaurturi dietetice și băuturi carbogazoase de pe raftul din România.
„Fără zahăr” și „fără zahăr adăugat” sunt aceeași mențiune?
Nu. Sunt mențiuni din Reg. (CE) 1924/2006, cu praguri diferite. „Fără zahăr” cere cel mult 0,5 g zaharuri/100 g sau 100 ml. „Fără zahăr adăugat” interzice adaosul de mono- și dizaharide sau de alte alimente folosite pentru îndulcire; lactoza din iaurt rămâne vizibilă pe rândul de zaharuri.
Băuturile „zero” se citesc pe listă: îndulcitori, arome, acizi. Energia poate fi aproape 0 kcal. Asta nu le transformă în apă. Un desert cu îndulcitori poate rămâne dens caloric din grăsimi. Se citește tot tabelul, nu doar rândul de zaharuri.
„Light”, „diet” și „fit” nu sunt sinonime legale cu „fără zahăr”. Sunt cuvinte de față până se verifică condițiile mențiunii și cifra per 100 g. Un iaurt cu fructe poate avea lactoză plus adaos, chiar dacă pe față scrie un slogan de „echilibru”.
Ce evaluează EFSA, fără a transforma ADI-ul în doze?
Evaluează siguranța substanței autorizate și, unde e cazul, o Acceptable Daily Intake pentru populație, nu pentru o marcă. Pagina EFSA despre îndulcitori centralizează opiniile. ADI nu se transcrie aici în număr de doze de băutură, în gume sau în comprimate.
Nu înlocuiește consultul pentru copii, sarcină sau fenilcetonurie — relevantă la aspartam. Cine are o indicație medicală discută băuturile îndulcite cu medicul. Articolul nu publică un plan pentru diabet.
Poliolii și aspartamul: ce mențiuni legale apar pe ambalaj?
Dacă se folosește aspartam, legislația cere o mențiune despre fenilalanină, vizibilă pe ambalaj. Poliolii — sorbitol, maltitol, eritritol — pot purta un avertisment privind consumul excesiv. Sunt texte legale de pe ambalaj, nu protocoale ale redacției. Se citesc integral, nu se transformă în doze.
Un produs poate avea ambele: zaharuri din lapte și un îndulcitor adăugat. Se citesc ambele locuri. Prezența unui singur E pe o gemă dietetică nu e un verdict. Lista întreagă și tabelul rămân instrumentele.
Redacția nu recomandă un îndulcitor „mai sigur” și nu calculează ADI-ul într-un pahar. Data de 20 august 2026 nu îngheață o reevaluare EFSA ulterioară.
Pe gumele de mestecat din magazinele românești, avertismentul privind consumul excesiv de polioli e text legal, nu un protocol. Pe băuturile „zero”, cafeina și aromele, dacă există, rămân pe listă. Articolul nu le transformă în apă și nu le ierarhizează față de stevie sau sucraloză. Autorizarea UE înseamnă evaluare. Nu e un îndemn de consum pentru copii sau pentru sarcină.
Un produs poate avea zaharuri din lapte și un îndulcitor adăugat în același timp. Se citesc ambele locuri: rândul de zaharuri și lista. Pragul OMS de zaharuri libere nu se citește de pe un E. Este un ghid de populație, tratat pe pagina de zaharuri. Aici rămâne doar substanța care îndulcește fără a umple acel rând.
Întrebări frecvente
Îndulcitorul apare la „din care zaharuri”?
Nu, cu excepția situațiilor în care produsul conține și zaharuri clasice. Îndulcitorul se citește din listă.
„Natural” pe față înseamnă fără aditivi?
Nu. Este un cuvânt de marketing până se verifică lista. Steviol-glicozidele au număr E.
Se poate alege un îndulcitor după acest articol?
Nu. Textul explică citirea. Nu ierarhizează substanțe și nu dă doze.
De ce unele gume au avertisment de laxativ?
Pentru că legislația cere mențiune la anumiți polioli, peste praguri. Este informare, nu un protocol.
Ultima actualizare: 20 august 2026.
Disclaimer. Acest articol are scop exclusiv informativ și educațional. Nu constituie consultație medicală, evaluare clinică sau recomandare de tratament și nu înlocuiește consultul unui medic sau al unui nutriționist-dietetician autorizat. Redacția nutritie.top nu este formată din medici sau nutriționiști autorizați și nu oferă consultații. Pentru orice decizie privind sănătatea, alimentația în caz de boală, sarcină, alăptare, administrarea de suplimente sau de medicamente, consultați un profesionist în sănătate. În caz de urgență, apelați 112.
