Skip to content

Nutritie.top

Informații despre alimentație, cu surse citate

Îndulcitori pe etichetă: E-uri, zaharuri, ce nu arată tabelul

Îndulcitor pe etichetă: gustul dulce nu umple rândul de zaharuri. „Fără zahăr” și „fără zahăr adăugat” diferă; EFSA evaluează, nu prescrie doze.

Stevia, cuburi de zahăr, miere și comprimate
Gustul dulce nu umple rândul de zaharuri de pe etichetă.

O băutură „zero” poate arăta 0,0 g la rândul „din care zaharuri” — dar gustul rămâne, oricum, dulce. Răspunsul e un îndulcitor: o substanță autorizată, adesea cu un număr E alături, listată clar printre ingrediente. Un îndulcitor nu se adună niciodată la zaharuri, oricât de dulce ar face produsul la gust. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară evaluează fiecare îndulcitor autorizat în Uniunea Europeană înainte să ajungă pe rafturi. Nu există un „îndulcitor cel mai sigur” pe care să-l alegem noi din listă și nu recomandăm doze anume — asta ține de evaluarea autorității, nu de preferința noastră.

De ce un produs cu gust dulce poate avea, totuși, zaharuri 0,0 g?

Pentru că un îndulcitor, prin definiție, nu e o zaharură. Tabelul nutrițional declară strict mono- și dizaharidele — glucoză, fructoză, zaharoză și așa mai departe. Sucraloza, acesulfamul K, glicozidele de steviol, aspartamul sau poliolii apar în lista de ingrediente, nu pe rândul de zaharuri (poliolii pot apărea uneori separat, însoțiți de un avertisment privind consumul excesiv).

Zaharurile de pe etichetă rămân, în continuare, o lectură separată, complementară. Merită reținut că „fără zahăr” și „fără zahăr adăugat” nu sunt aceeași mențiune, deși sună aproape identic.

Cum recunoști, practic, un îndulcitor în lista de ingrediente?

Îl recunoști după nume sau după numărul E, însoțit obligatoriu de clasa funcțională: „îndulcitor”. Această însoțire e cerută explicit de regulile despre aditivi, deci n-ar trebui să apară niciodată singur, fără context. Expresia „îndulcitori naturali”, scrisă pe fața ambalajului, nu corespunde unei categorii legale unice, oricât de rasuratoare ar suna. Glicozidele de steviol, de exemplu, au și ele un număr E, la fel ca sucraloza, care e tot o substanță autorizată. Faptul că un îndulcitor e autorizat arată doar că a trecut printr-o evaluare, nu că e un îndemn de consum. „Natural” și „artificial” nu formează o ierarhie de siguranță pe etichetă.

Ce evaluează, de fapt, EFSA, fără să transforme ADI-ul în doze zilnice?

Autoritatea Europeană publică doze zilnice admisibile (ADI) pentru fiecare substanță, ca instrument de evaluare pentru populație în ansamblu — nu ca o rețetă personală. Nu transcriem aceste cifre ca „un pahar pe zi” și nu construim din ele un plan pentru vreo afecțiune. Cine are o indicație specifică — copii mici, sarcină, sau fenilcetonurie în cazul aspartamului — face bine să discute alegerea băuturilor direct cu medicul.

Pe gumele de mestecat vândute în magazinele din România, avertismentul legat de polioli e text obligatoriu prin lege. Pe băuturile „zero”, cafeina și aromele, dacă sunt prezente, rămân vizibile în lista de ingrediente — o băutură „zero” nu e, oricum, echivalentă cu apa simplă.

Întrebări frecvente

„Fără zahăr” înseamnă automat „fără îndulcitori”?

Nu neapărat, și e o presupunere destul de comună. „Fără zahăr” poate însemna, foarte simplu, că zahărul a fost înlocuit cu un îndulcitor autorizat, nu că produsul e complet lipsit de dulceață adăugată. Singurul mod sigur de a verifica e citirea listei de ingrediente, nu doar a mențiunii de pe fața ambalajului.

Stevia stă în afara sistemului de numere E?

Nu, iar asta surprinde uneori. Glicozidele de steviol, forma autorizată a stevia, sunt evaluate și au propriul număr E, exact ca alți îndulcitori. Cuvântul „stevia” scris cu litere mari pe fața ambalajului nu e o scutire de la această încadrare legală.

Pot să adun ADI-ul consultând mai multe etichete?

Nu practic, pentru că ADI-ul nu apare ca o coloană standard pe ambalaj, gata de citit și adunat. Nu publicăm și nici nu recomandăm ținerea unui jurnal personal de miligrame — dacă ai o îngrijorare legată de un consum ridicat, cea mai bună variantă e discuția cu un profesionist în sănătate.

Mențiunea „light” la un iaurt înseamnă același lucru ca la un suc?

Nu, iar diferența contează. La un iaurt, „light” se referă adesea la conținutul de grăsime, redus față de varianta standard. La un suc sau o băutură răcoritoare, „light” înseamnă de cele mai multe ori prezența unui îndulcitor în locul zahărului. Cuvântul singur, fără să citești tabelul și lista, nu-ți spune la ce se referă de fapt.


Ultima actualizare: 24 August 2026.

Disclaimer. Acest articol are scop exclusiv informativ și educațional. Nu constituie consultație medicală, evaluare clinică sau recomandare de tratament și nu înlocuiește consultul unui medic sau al unui nutriționist-dietetician autorizat. Redacția nutritie.top nu este formată din medici sau nutriționiști autorizați și nu oferă consultații. Pentru orice decizie privind sănătatea, alimentația în caz de boală, sarcină, alăptare, administrarea de suplimente sau de medicamente, consultați un profesionist în sănătate. În caz de urgență, apelați 112.